Psiholog Mihaela Barticel

P.IVA 14268701001

"Nu este ușor să descoperim fericirea în noi înșine, dar nici nu este posibil să o gasim altundeva."
anonim

Educația sexuală la copii este rezultatul unei proiecții psihologice a adulților

Astăzi se vorbește mult despre educația sexuală la copiii de toate vârstele. Ce este educația sexuală? Este o formă de educație care își are obiectul în oferirea și consolidarea de informații legate de actul sexual în sine, de reproducere, precum și despre bolile cu transmitere sexuală. În consecință, această educație trebuie să se adreseze exclusiv adulților și nu copiilor. Categoria adolescenților este una aparte și, de aceea, este nevoie de o bună și echilibrată informare. Copilul are nevoie să cunoască cum funcționează organismul în general, cum se formează, care sunt aspectele fiziologice, psihologice, sociale, relaționale care formează, treptat, individul. Toate aceste informații se transmit deja, într-un fel sau altul, în funcție de etapa de dezvoltare a copilului, doar organizarea și transmiterea de cunoștințe, de informații, ar trebui, pe alocuri, îmbunătățită. Există trei momente specifice în viața unui copil când schimbările fiziologice, psihologice și sociale presupun o atenție deosebită, iar aceste schimbări necesită o bună pregătire pentru a oferi un suport adecvat. Aceste momente sunt legate de etapele de dezvoltare și anume: prima socializare (3-6 ani), preadolescența-adolescența și prima tinerețe. În aceste momente, corpul uman trece prin schimbări semnificative și aspectul psihologic este determinant.
Am individuat două mari tendințe, în modul de abordare al acestui argument, care riscă să producă confuzie, să devieze adulții de la rolul lor protectiv.

  1. În ultimele decenii, a luat amploare tendința de a înlocui părintele cu specialistul (educator, psiholog, psihopedagog etc). Această desconsiderare a rolului părintesc, a capacităților și a inteligenței părinților, a dus la forme grave de abuz. Deodată, cineva, a decis că părintele nu mai știe să fie părinte. Uneori, într-adevăr, părintele nu era suficient de pregătit, dar acest lucru putea fi un bun motiv pentru a-l informa și ajuta. Alteori, puteau exista cazuri grave de neglijare, de abandon, dar și în aceste cazuri rolul specialistului trebuia să fie cel de formare, ajutor și sprijin. În foarte puține cazuri era vorba despre probleme psihopatologice grave ce necesitau o atenție deosebită, și, în consecință, îndepărtarea copilului de părinți. Specialistul nu trebuie să se substituie părintelui, ci trebuie doar sa-și ofere sprijinul și pregătirea profesională.
  2. O altă tendință nefericită este aceea de a vedea ființa umana ”împărțită” în dimensiuni și funcționalități. Știința a făcut pași enormi în înțelegerea și susținerea că omul este un sistem complex, holistic și că întregul este mai mult decât suma părților care îl compun. Este inexplicabil cum se alunecă spre panta neștiinței, ambalată frumos în concepte pseudo științifice ce provoacă doar confuzie, acordând atenție excesivă doar unui singur aspect care face parte dintr-un întreg. Un exemplu este dimensiunea sexualității umane, separată de cea fiziologică, antropologică, psihologică (afectivă, cognitivă, comportamentală), socială, spirituală etc. Nu poate exista o educație sexuală fară o educație psihologică, de exemplu. Cine a lucrat în terapie cu persoane dependente de sex, știe foarte bine ca aspectele cognitive, afective, inconștiente, psihodinamice au o greutate enormă. Deși pacientul nu are tulburări specifice spectrului sexual, poate avea probleme legate de depresie, de consumul de substanțe etc. Acest lucru demonstrează faptul că nu te poți ocupa de o dimensiune a individului, neglijând celelalte, deoarece ele se influențează reciproc. Este inadmisibil să se vorbească despre educație sexuală la copii, dar nu despre cea afectivă, comportamentală, socială etc. Omul este un intreg și o dimensiune a sa le influențează pe celelalte. Este suficient să ne gândim la noi înșine, la viața noastră, la problemele noastre și vom constata că este așa.
Să ne întoarcem la cele trei momente semnificative care au loc în dezvoltarea copilului. Organismul suferă schimbări, modificări și acest lucru are un impact la nivel psihologic și social. Să luăm ca exemplu adolescentul: corpul lui se modifică și, odată cu aceste modificări, el se întreabă cum este văzut de către ceilalți (aspectul social și psihologic), este interesat de apropierea intimă (aspectul afectiv, cognitiv, hormonal), o intimitate care nu implică, neapărat, și activitate sexuală. Există intimitatea fizică și intimitatea psihologică, dar acestea nu întotdeauna coincid, poate exista un act sexual, dar nu iubire. În aceste momente cheie ale dezvoltării copilului, părinții pot fi informați despre aspectele psihologice și fiziologice implicate, prin urmare ei vor filtra ce și cum vor transmite mai departe copilului, deoarece ei îl cunosc cel mai bine. Dacă școala vrea să se ocupe de educația la sănătate a copiilor, care să cuprindă și informații legate de comportamentul sexual, poate organiza două întâlniri pe trimestru cu părinții, care au copii în fazele de dezvoltare descrise mai sus, și să le ofere informațiile necesare. Aceștia vor avea grijă, la rândul lor, să se ocupe de educația copilului și în această privință. Tinerii, cu vârsta de 19, 20 de ani, pot apela la specialiști atunci când au nevoie. Dacă aceștia, în trecut, au beneficiat de informațiile necesare, vor ști, în prezent, ce au de făcut.
De ce este atât de delicat aspectul sexual la copii? Deoarece se poate trece foarte ușor granița de la educație la abuz. Abuzul sexual nu este doar actul sexual în sine, ci este orice cuvânt, privire, aluzie, atingere cu tentă sexuală. Un adult nepregătit care-i vorbește copilului despre sex poate să o facă în mod ironic, pejorativ, umilitor, agresiv, jignitor, iritant, idealizant sau superficial. Copilul este sensibil, iar pudicitatea este caracteristica lui naturală. Am văzut copii, care deși cresc într-un mediu deschis, dezinvolt, sunt pudici, rușinoși, nu pentru că cineva le-o cere, ci pentru că așa este natural pentru ei. A forța ceea ce este natural este un abuz. Părinții, de multe ori, au suferit o adevărată presiune pentru a se simți inferiori, neputincioși, incapabili, au fost ”învinovățiți” că nu erau destul de...psihologi, iar această lipsă de încredere în sine și în propriile competențe, a lăsat câmp liber diferitelor forme de abuz psihologic și nu numai. Un caz emblematic este scandalul de la Development Clinic Tavistock din Londra (se poate căuta pe internet). Unii părinți, induși în eroare de specialiști, erau convinși că își ajută copii și au făcut alegeri greșite, iar acum, după ce răul a fost făcut, încearcă să obțină daune morale. Păcat că, între timp, niște corpuri sănătoase au fost iremediabil distruse. Alți specialiști (medici, psihologi etc), care nu au uitat de aspectul etic și deontologic al profesiei, au încercat să atragă atenția, dar...

În susținerea educației sexuale la copii, profesioniștii sunt împărțiți, dar, cu siguranță, cine a lucrat în terapie cu copii abuzați sau cu adulți care în copilărie au fost abuzați, nu vor susține niciodată ca acest aspect să fie tratat cu superficialitate și de către oricine. Există cărți și manuale de educație sexuală ce nu respectă vârsta copilului, dar specialiștii și părinții se pot organiza pentru a propune materiale alternative, adaptate copiilor, iar această educație să fie afectivă, nu sexuală. Actul sexual nu este un act izolat al ființei umane, ci este înclus într-un întreg care cuprinde sentimente, afecte, comportamente, valori, dorințe, relații, atașament etc. Toate aceste componente au un efect asupra comportamentului sexual, la fel și invers. Constat că sfera personală a copilului, spațiul lui psihologic, copilăria ca vârstă cronologică, au fost încălcate flagrant și asta a fost posibil datorită unei proiecții a adultului asupra copilului, dar și a unei manipulări de tip cognitiv. Singurul mod de a înțelege un copil, ce și cum anume vrea și poate, este acela de a ne reîntoarce, cu gândul, la propria copilărie. Copiii, cu misterul lor, au fost și vor fi aceiași, ieri, azi și mâine.
Scriind acest articol, am încercat să ofer câteva informații utile părinților, însă scopul meu este și acela de a-i ajuta pe părinți să înțeleagă mai bine că trebuie să-și asume responsabilitatea în această privință. Există un bombardament informațional pro-educație sexuală, de aceea părinții tind să creadă că această nevoie chiar există în copilărie. Modul prin care se poate rezona cu nevoile copilului este reîntoarcerea noastră în copilărie, doar așa putem să simțim și să înțelegem, din interior, dacă nevoile copiilor și ale adulților coincid în privința educației sexuale.
Exercițiile care vor urma, favorizează contactul cu sine și reîntoarcerea în copilărie, dar, mai întâi, folosindu-mă de tehnica maieutică, doresc să stimulez părinții la reflecție:

  • Poate fi educația sexuală o disciplină pentru copii, incluzând și manuale? Nu, ea nu este o disciplină nici pentru adulți. Există specializări în medicină, în psihoterapie etc.
  • Cine-i va verifica pe cei care vor vorbi copiilor despre sex? Suntem siguri că ei și-au rezolvat problemele psihologice personale, că nu vor proiecta asupra copiilor dificultățile lor?
  • Există studii științifice care să ateste urgența și necesitatea educației sexuale la copii? Nu, nu există, există doar păreri.
  • Este copilul un adult mai mic de statură? Nu, nu este și de aceea nu are nevoie să știe ce știe adultul. El nu gândește ca un adult, nu simte, nu se comportă, nu visează ca un adult. Se spune că ar trebui să învețe de mic despre sex ca să știe când va fi mare. Copiii nu știu foarte multe lucruri care se fac la vârsta adultă și nimănui nu-i trece prin cap că ar trebui să-i învețe.
  • Sexualizarea precoce asigură o dezvoltare armonioasă și o stare de bine de tip bio-psiho-social? Nu, ea nu asigură nimic, problemele apar oricând.
  • Dacă prin educație sexuală se are în vedere și educația afectivă, a respectului pentru propriul corp, a relațiilor între persoane, a bunei comunicări, de ce nu este numită Educația la o bună integrare bio-psiho-socială sau altfel? De ce este totul pus într-o ”cutie” pe care scrie educație sexuală? Oare pentru că există o sexualizare a tuturor componentelor și dimensiunilor umane și ale vieții? Se invocă pornografia; exact împotriva ei trebuie să luptăm, nu să inventăm o sexualizare soft ca prevenție.

Urmează câteva exerciții pentru părinți și pentru ceilalți adulți care nu sunt părinți, dar care doresc să intre în contact cu propria lor copilărie. Exercițiile sunt legate de cele trei faze de dezvoltate amintite mai sus. Tehnica pe care o folosesc și care, uneori, se folosește în anumite tipuri de terapii, se numește fantezie ghidată. Important este să nu vă grăbiți, timpul dedicat și interesul sunt foarte importante. Cine dorește să facă toate cele trei exerciții, trebuie să știe că este nevoie să facă o pauză între ele, cine nu, își alege exercițiul legat de etapa de creștere care îl interesează.
  1. Așează-te într-o poziție comodă, pe scaun sau pe fotoliu, picioarele să simtă bine dușumeaua, gresia etc. Brațele tale să fie așezate pe brațele scaunului/fotoliului, spatele să fie drept, respiră. Poți citi aceste rânduri și, din când în când, să te oprești ca să reflectezi. Lasă-te condus de fluxul care simți că se mișcă înlăuntrul tău. Respiră...Imaginează-ți un peisaj sau un loc plăcut (dacă vrei, închide ochii cîteva secunde)...imaginează-ți acum un copil de 3,4,5 ani....tu ești acel copil: cum ai părul?...Ce expresie ai?...Unde ești? Ce jocuri îți plac?...Ce faci toată ziua? Cu cine ești? Auzi râsetele altor copii?...Rămâi puțin timp cu această imagine...”decupează” cu mintea un element care îți place din acest loc și ”pune-l” în buzunar. Pregătește-te să te întorci în camera unde ești, apasă picioarele cu putere pe dușumea, scutură brațele și expiră profund.

  2. Așează-te într-o poziție comodă, pe scaun sau pe fotoliu, picioarele să simtă bine dușumeaua, gresia etc. Brațele tale să fie așezate pe brațele scaunului/fotoliului, spatele să fie drept, respiră. Poți citi aceste rânduri și, din când în când, să te oprești ca să reflectezi. Lasă-te condus de fluxul care simți că se mișcă înlăuntrul tău. Respiră...Imaginează-ți un peisaj sau un loc plăcut (dacă vrei, închide ochii cîteva secunde)...imaginează-ți acum un adolescent de 12, 13, 14 ani....ești tu acel adolescent. Cum ai părul? Ce expresie ai? Unde ești? Cu cine ești?...Ce muzică îți place? Ce haine îți plac? Ai un/o prieten/ă sau îți place cineva anume?...Știe?...I-ai scris vreun bilețel?...Auzi un zgomot ușor, plăcut din natură? Rămâi puțin timp cu această imagine...”decupează” cu mintea un element care îți place din acest loc și ”pune-l” în buzunar. Pregătește-te să te întorci în camera unde ești, apasă picioarele cu putere pe dușumea, scutură brațele și expiră profund.

  3. Așează-te într-o poziție comodă, pe scaun sau pe fotoliu, picioarele să simtă bine dușumeaua, gresia etc. Brațele tale să fie așezate pe brațele scaunului/fotoliului, spatele să fie drept, respiră. Poți citi aceste rânduri și, din când în când, să te oprești ca să reflectezi. Lasă-te condus de fluxul care simți că se mișcă înlăuntrul tău. Respiră...Imaginează-ți un peisaj sau un loc plăcut (dacă vrei, închide ochii cîteva secunde)...imaginează-ți acum un tânăr/ă de 19, 20 de ani...tu ești acel/acea tânăr/ă. Ce expresie ai? Unde te afli? Cu cine ești? Ce faci în timpul liber? Iubești pe cineva?...Ce anume îți place la ea/el?...Ce dorești pentru viitor?...Ce muzică îți place? O auzi?...Rămâi puțin timp cu această imagine...”decupează” cu mintea un element care îți place din acest loc și ”pune-l” în buzunar. Pregătește-te să te întorci în camera unde ești, apasă picioarele cu putere pe dușumea, scutură brațele și expiră profund.
În funcție de timpul dedicat exercițiului, această dramatizare are forța de a trezi memorii afective, cognitive, senzoriale, înteriorizate în Sinele nostru. Unii pot experimenta trăiri intense, trezind amintiri plăcute sau mai puțin plăcute. În cazul în care au ”ieșit la suprafață” amintiri mai puțin plăcute sau dureroare, puteți vorbi cu cineva apropiat despre acest lucru.

Întrebare: în acele momente din viața voastră cât de interesați, focalizați și preocupați de sex erați?
Experiența pe care ați făcut-o în timpul exercițiului este specifică acelei etape de vârsta, indiferent de faptul dacă, într-o zi, ați pus întrebarea cum se nasc copii. Senzația interioară trăită în timpul exercițiului este specifică vârstei respective.

Notă
În acest moment istoric, copilul și copilăria sunt sexualizate pentru că toate componentele societății sunt, începând de la educație, cultură, economie, politică, istorie, tehnologie, inteligență artificială și, cu toate acestea, lucrurile nu merg mai bine. Scopul acestei sexualizări este legat de consum, un consum compulsiv al societății occidentale care riscă să-și ”devoreze” fiii. Adulții, părinții și toți cei implicați în activitățile cu copiii și care sunt sincer interesați de viitoarele generații, pot să intervină, în mod protectiv, în acest proces de educare și formare. Transmiterea de modele pozitive este cel mai nobil scop, pe care îl avem, în trecerea noastră prin viața.

Psih. Mihaela Barticel


Mai multe articole...